الجمعة، 23 يوليو 2010

cum..


Ma uit adanc..
si vad.. ca si in cele mai mici lucruri.
exista speranta..
acolo in interiorul adanc..
loveste un impuls mic..
ne auzit..
dar..
exista..
floarea..
era printre sute de flori asemenea ei..
dar..
ea ma atras..
nu sa ma controlat aparatul meu facand sute de poze..
parca ar fi fiinta umana..
mi'am dat seama..
ca valoare lucrurilor..
poate fi si in cele moarte..
care sunt doar accesorii pentru noi..

caut..

Caut..
chiar nu stiu ce caut..
dar ma uit acolo departe..
la infinit.. si astept raza de lumina sa apara..
nerabdarea mea..im ucide speranta de a rasari in viata mea..
un nou vis..
inlocuindul pe cel care.. nu de mult.. sa stins..
nu stiu ce astept..
tot timpul.. aveam puterea de a ma risica..dupa orice cazatura..
dar azi.. parca pamantul ma trage inapoi in jos..
nu mai pot sa fiu ce am fost..
nici cel zambet sa mai rasara din nou..
pentru ca tot ce a fost.. sa dus..
si viitorul..parca isi inchide portile in fata mea..
chiar.. vreau sa pot sa'm dortez din nou ideile..gandurile..
sa fiu iarsi din nou.. un om.. pe care nimeni nu il afecteaza..
dar azi.. parca lumea se uita la mine cu fata cea lalta..
cu fata pe care se ascundea sub un zambet si un ras fals in fata mea..
ures soarta.. care de multe ori se intoarce invers..
nu pentru ca ajuta pe altii..
doar pentru ca.. ne distruge pe noi..
totdeauna..
cand era bucuria la un pas de mine..
trebuia sa ma impiedic de ceva.. si sa cad..
si acolo.. ea pleca mai departe..
si uita cat am alergat dupa ea..
si incepeam drumul din nou..
dar azi.. mi'e greu..
nu stiu de ce..
doar pentru ca.. poate singura bucurie.. care mi'am dorit'o
am aruncato singura..
mai sunt ele putine lucruri in viata care mai tin la ele..
ele nu sunt soar lumina care a mai ramas din speranta..
ci sunt chiar.. toata speranta care a mai ramas..
nu vreau sa zic..
ca am ajuns acolo.. unde sa cred k gata sa terminat..
dar.. pot sa zic.. ca am ajuns acolo.. unde singur..
ca e foarte greu sa o i'au din nou..
si sa corectez gresala..
poate chiar..
liceul cum ziceau la final..
e ultima etapa din viata..
unde chiar.. inca mai eram copii..
indiferent de varsta..
sau unde.. puteam totusi.. sa gresim.. ca doar eram ..mici..
e.. azi gata..
azi.. o mica gresala.. a costat un viitor..
un vis pentru care.. am muncit,,
pentru care chiar pot sa zic ca am obosit..
tot astept..
cea mica flacara de lumina..
sa apara..
pentru.. am merge mai departe..
si chiar.. o sa stau sa astept..
azi.. maine.. sau chiar mai tarziu..
dar..soarele tot rasare o data..
asa si speranta mea..
si ea va veni...